De la Legiunea XIII Gemina la LeGiuneA13Ro

Începuturile legiunii XIII Gemina sunt obscure datorită lipsei unor dovezi concludente şi a părerilor divergente ale cercetătorilor. Astfel, Th. Mommsen plasează începuturile unităţii în anul 6 d.Hr. când Augustus, silit de împrejurări externe, adaugă la cele 12 legiuni republicane încă opt, numerotate de la XIII la XX. Alţi autori remarcă că şi înainte de Augustus a existat o legiune XIII Gemina şi propun pentru data înfiinţării sale anii 16 - 15 î.Hr.
Epitetul "Gemina" indica fuzionare intr-o singura unitate a două sau mai multe corpuri de trupă (poate chiar legiunile cu numărul XIII ale lui Caesar şi Pompei) fapt explicat de Caesar si aprobat de Dio Cassius.
Insigna emblemă a unităţii era leul , simbol protector pus în legătură cu perioada zodiacală în care fusese constituită ( iulie - august).
Activitatea legiunii XIII Gemina a început încă din timpul lui Augustus. Câteva epigrafe menţionează o colonia alcătuită din veterani ai legiunii - Colonia Uthina ex Africa , apoi un centurio legionis şi un evocatus din efectivele unităţii. Aceste inscripţii se crede că datează din faza iniţială a istoriei legiunii, când Augustus se pregătea să formeze, prin contopirea legiunilor republicane, o unitate nouă cu numărul XIII şi epitetul Gemina.
În perioada pannonică istoria legiunii XIII Gemina se împleteşte cu evenimente ce s-au petrecut la Roma în anul 36 d.Hr. La războiul civil cunoscut sub numele de “anul celor trei împăraţi” au luat parte trupe militare din mai multe provincii. Potrivit lui Tacitus şi Suetonius, în prima fază a războiului civil unitatea îl sprijină pe Otho. Pe câmpurile de luptă, la Bedriacum (Galia Cisalpină) şi Castores (lângă Cremona ), sub conducerea legatului Vedius Aquila, legiunea suferă o grea înfrângere din parte legiunii V Alaudae .
În 22 decembrie Senatul recunoaşte ca împărat pe Flavius Vespasianus. Soldaţii legiunii XIII Gemina, reîntorşi la Poetovio, trec în tabăra proaspătului împărat. Vespasianus înfrânge la Cremona pe ultimul dintre rivali Vitellius, punând capăt tulburărilor.
Începând cu sec. II d.Hr., când Traian hotărăşte declanşarea atacului împotriva Daciei, se încheie şi misiunea legiunii XIII Gemina la Vindobona. În aproximativ anul este mutată împreună cu legiunile I Adiutrix şi XV Apollinaris în dreptul Dunării de Jos. Ea va participa la ambele campanii daco-romane, confirmarea reieşind din inscripţia ridicată la Corinth în onoarea lui Caellius Martiales tribunus legionis XIII Geminae, distins de Traian ca urmare a actelor de bravură militară săvârşite în cea de a doua campanie în urma căreia “universa Dacia devicta est”.
Legiunea XIII Gemina a staţionat permanent în Dacia din primii ani ai întemeierii provinciei până la abandonarea ei de către romani la începutul domniei lui Aurelian. Ea a avut tot timpul garnizoana în castrul de la Apulum, clădit pe înălţimea “Cetate” de la Alba Iulia.Legiunea XIII Gemina a fost singura legiune care a staţionat în Dacia de la ocupare şi până la evacuarea provinciei. Pentru început, legiunea a fost utilizată la acţiuni de pacificare şi organizare a noii provincii . În momentul în care Traian începe pregătirea campaniei împotriva parţilor, el are în vedere şi participarea militarilor legiunii. Izvoarele epigrafice oferă informaţii privind participarea trupelor din Dacia la luptele din Orient.
Sub domnia lui Antoninus Pius provincia Dacia a trebuit să facă faţă numeroaselor şi puternicelor atacuri ale dacilor liberi. Se remarcă în acţiunile militare din 156-157 unităţile legiunii, care era condusă de guvernatorul Daciei Superior, legatul Statius Prisscus
În urma aducerii legiunii V-a Macedonica la Potaissa, detaşamentele legiunii XIII Gemina vor fi retrase din zonă. Legiunii XIII Gemina îi revenea în mod special paza ţinutului aurifer. Întreg drumul de-a lungul Mureşului era păzit de detaşamente ale legiunii de la Apulum, instalate în staţiunile militare de la Micia, Bulci, Sânicolaul Mare, Cenad, fapt dovedit de cărămizile cu ştampile descoperite în aceste localităţi.
În timpul dinastiei Severilor (193 -235 ) aşezarea civilă din jurul castrului legiunii XIII Gemina primeşte titlul de Municipium Septimium Apulense iar la Apulum se constituie o schola speculatorum , asociaţie a ofiţerilor unităţii.
Reforma constantiniană a fixat definitiv detaşamentele respective malurile fluviului egiptean. Fracţionarea legiunii în mai multe praefecturi cantonate pe o întinsă arie teritorială a făcut ca numele legiunii XIII Gemina să se piardă în Egipt.
In perioada IV-V cand Imperiul Roman a fost masiv atacat de populatii migratoare existenta Legiunii a XIII-a Gemina nu mai poate fi urmarita.

interesant